Prefect George Lazăr: Nu m-am autopropus prefect

Romașcanul George Lazăr a acceptat să ne vorbească, într-un interviu, despre trecutul său și prezent. Acesta recunoaște că nu a visat niciodată să ajungă prefect, însă la auzul propunerii venite de la București a considerat că experiența ca reprezentant al Guvernului în teritoriu îi va prinde bine. Tânăr, la doar 33 de ani, prefectul Lazăr spune că, la început, a întâmpinat probleme din partea unor șefi de deconcentrate, aflate în subordinea Prefecturii, dar a pus lucrurile la punct. Amenzile date de ITM au crescut, în folosul statului, iar ochii săi sunt ațintiți asupra Poliției. Nu din alte motive decât acelea ca orașul în care trăiește după ce termină munca să fie unul sigur. Aflați cine îi sunt prietenii, care-i sunt prioritățile și ce și-ar dori să realizeze după ce va părăsi scaunul de prefect.

 

Funcția de prefect era în planul de viitor pe 2013?

Nu a fost un plan. În 2009 sau 2010 și chiar mai târziu nu mă gândeam că voi ajunge prefect. În 2008-2013 am fost consilier local, am fost viceprimar…

 

Ați urmat etapele minime pentru a ajunge Prefect… Funcția de viceprimar a fost o funcție dorită?

În 2008, PNL a avut prioritate de a numi vicele, iar domnul Ghica a fost persoana potrivită. După care, lucrurile au evoluat și, în 2011, Ghica exclus. Din grupul de cinci consilieri, prin votul și susținerea partidului, am ajuns eu viceprimar.

 

A fost o bătălie pentru acestă funcție?

Nu, au fost doar discuții normale. În Biroul Politic, din 17 oameni doar unul – domnul Beloiu a zis că este împotrivă. E libertatea sa de opinie, toți avem simpatii și antipatii. Nu pot fi drag la toată lumea.

 

Ce v-a plăcut la funcția de viceprimar?

Ca și consilier local, ești parte a deciziilor importante luate pentru oraș. Când ești viceprimar, ești parte din administrație, știi bucătăria internă a proiectelor. Știi ce este în spate, de la dezvoltare la posibilitățile financiare. A fost o experiență foarte bună.

 

Există și o parte mai puțin bună a funcției?

În atribuții am avut Taxele Locale, Direcția de Asistență Socială și cea de Urbanism. Eu zic că m-am descurcat foarte bine și te descurci foarte bine când cei din aparatul tehnic știu să-și facă bine treaba. Totuși, remarcă că ne confruntăm cu multe probleme sociale, de la lipsa unei locuințe și până la nevoia de a oferi tot felul de ajutoare. Personal, consider că acordarea de multe ajutoare nu este tocmai o măsură care să încurajeze societate. Persoanele cu handicap, bătrânii, copiii – da, ei trebuie ajutați. Dar, dacă vorbim de cei care vin cu Jeep-uri sau taxi-ul să-și ia ajutor social și au la gât lanțuri de aur groase cât mâna – eu nu aș încuraja acodarea către ai a ajutoarelor niciodată în viața asta. Eu mă trezesc dimineața și ajung seara acasă pentru bani. În privat, măcar 60% sunt taxe și impozite la stat. E normal să le plătesc, dar pentru o viață mai bună pentru toți, nu ca statul să-i dea către această ultimă categorie de care vorbeam. Asistența socială trebuie bine gândită.

 

Revenind la funcția de prefect, când a apărut ideea de a o prelua?

După alegerile locale (n.r. – 2012) am ajuns consilier, cu intenția de a mă întoarce în avocatură. După alegerile parlamentare, a apărut această ipoteză.

 

Aveam prefect la acel moment. Plecarea lui Mitea – Haralambie a avut vreo legătură cu dorința dumneavoastră de a lua funcția?

În noiembrie – decembrie am devenit funcționar public, dar pentru a merge în altă zonă din administrație, nu la Prefectură. Aveam gândul de a face o carieră în administrație. Au existat apoi problemele cu atitudinea nefericită a fostului prefet – când oamenii erau sub zâpezi și el cânta Drumurile noastre toate. Atunci a zis și premierul Ponta că la Neamț se va destitui prefectul. După care, la o lună și ceva, s-a produs numirea mea. Nu am stat eu în spatele debarcării prefectului Mitea.

 

Spuneați că doreați o altă funcție, așadar cum s-a ajuns la cea de prefect?

Nu a fost ideea mea. Am discutat la București cu cineva din administrația centrală și în urma discuției de atunci am acceptat amândoi această variantă. De la București a venit propunerea. Nu de la Neamț. Nu m-am autopropus eu.

 

Știați ce presupune munca în Instituția Prefectului?

Propunerea a venit cu vreo două săptămâni înainte de numire. Am parcurs legile, teoria, deși recunosc că practica este cea care ne învață întotdeauna.

 

Ați avut sprijinul celor de la Neamț și colegilor de la Roman?

După ce am preluat funcția, am avut discuții și cu parlamentarii, și primarii m-au felicitat, iar anterior m-au susținut verbal. Inclusiv primarul Laurențiu Leoreanu m-a felicitat și cred că a făcut-o sincer.

 

Primăria Roman este considerată „fabrică” pentru Prefectura Neamț, dar fiind faptul că și subprefectul a ajuns funcționar public tot de aici. Cum comentați?

Nu comentez. Nu cred că Primăria Roman este o fabrică. Eu sunt din Roman, am fost consilier local, viceprimar, aici am optat și am dat concursul pentru a deveni funcționar public. Nu am fost singur la concurs pentru a deveni funcționat public și nu am avut sprijinul primarului.

 

Cum s-au schimbat lucrurile de când sunteți prefect?

E o discuție lungă. Nu mai ai timp de tine.

 

Adică ce vă lipsește?

Pleci dimineața, termini întâlnirile spre seară. Nu mai ai timp de familie, prieteni, de un tenis de câmp… Pe de altă parte, viața de prefect te cosumă. Zilnic mă văd cu 30-40 oameni, fiecare cu o problemă, plus primari care îți cer ajutorul, plus alți șefi de deconcentrate cu care trebuie să conlucrezi. E o funcție solicitantă. Când eram viceprimar, mai aveam timp de o masă, să schimb impresii la o cafea. La Prefectură ai o muncă garantat până la ora 4 și nu am terminat treaba mai devreme de 5-5 jumătate.

 

Aveți mai mulți prieteni de când sunteți prefect?

Cred că tot aceiași au rămas. Sunt oportunități mai mari, dar…

 

Dar dușmani?

Nu cred. Eu consider că nu am făcut rău la nimeni, nu am vorbit de rău pe nimeni.

 

Ca reprezentant al Guvernului, au fost probleme în a vă impune în relația cu ceilalți șefi de deconcentrate?

La început te privesc mai reticent, nu te cunosc, nu știu cum gândești, pun și latura tinereții, dar eu zic că m-am impus.

 

Deci nu ați avut probleme cu șefii de la deconcentrate?

În modul în care își desfășoară activitatea au mai fost probleme.

 

Și cum s-au rezolvat?

I-am chemat la discuții, le-am explicat obiectivele asumate de Guvernul Ponta… Dacă e competent și le face este foarte bine. Dacă le face cu jumătate de măsură sau deloc este o problemă. Poți cere și schimbarea celor care nu-și fac treaba.

 

S-a ajuns până aici?

Nu. Au fost probleme pe Garda Financiară, ITM, DSP, pe Poliția Roman. Garda este în procedură de reorganizare. La ITM au început să meargă lucrurile, a crescut și cuantumul amenzilor. Când am ajuns eu prefect, amenzile erau de 600 milioane de lei pe lună. De cinci luni, cuantumul este de 3,5 miliarde pe lună. Înseamnă că oamenii muncesc.

 

Dar nu muncesc cu dedicație către anumite firme?

Eu nu am solicit nimănui să meargă la o anumită firmă. Ei merg unde au sesizări sau controale tematice. Nu îi direcționez eu. Eu le-am cerut să nu facă exces de zel, să ,eargă pe prevenție, nu pe a omorî omul. Nu îți face nimeni statuie dacă îi închizi afacerea, ci patronul trebuie să îndrepte întâi problemele. Poate pentru o anumită parte a oamenilor de afaceri – dacă patru ani au fost obișnuiți să nu le bată nimeni pe la ușă, iar acum instituțiile statului își fac treaba – înseamnă că îi trimite cineva. Controale la Roman au fost peste tot. Pe partea de ITM au primit amenzi de 200-300 milioane și Mocanu (n.r. Vasile Mocanu, consilier local PNL), și Savin (n.r. Bogdan Savin – consilier local PNL) și Păuleț (n.r. – Eugen Puăleț, consilier local PSD). Și nu au zis nimic, deși sunt consilieri locali din zona Puterii. De la PDL nu știu dacă au primit amenzi. Cu ceilalți am fost coleg și mă mai întâlnesc. Și eu eram controlat de două ori pe an. Care e problema? Toți suntem controlați. Dacă, totuși, controlul este abuziv, atunci există calea instanței. Cât timp sunt în regulă nu trebuie să țipe.

 

Nimeni nu a cerut ajutor, niciun prieten nu v-a cerut să-l scăpați de un control sau amendă?

Nu au cerut. Oricum, odată un control încheiat, nimeni nu mai poate interveni.

 

Spuneați că probleme ați găsit și la Poliția Roman. Ce adică și dacă s-au rezolvat?

Am ajuns dintr-un oraș frumos, cu oameni cuminți și gospodari, să ne temem. Pe prima pagină a ziarelor, dar și de la prieteni, am văzut că s-au spart case, mașini, au fost furați oameni în Piață, pe centrul orașului sau au fost păcăliți cei care au vrut să schimbe valută la diferite persoane și nu la instituțiile oficiale. Pe la coluțuri, s-au plâns că nu au resurse importante la dispoziție. Așa este, este nevoie să se investească în timp pe zona siguranței. Dar, nu e o scuză ca tu, Poliție, să nu-ți întărești dispozitivele, să  nu ai acțiuni bine gândite pentru a preveni și a-i prinde pe infractori. Conform statisticilor, pe Târgu Neamț lucrurile stau mai bine, la Piatra Neamț și mai bine. La Roman, lucrurile au scăpat de sub control. E vorba despre cum știi să acționezi, să te impui în fața oamenilor tăi și să le ceri să facă ordine. Din punctul meu de vedere, în ultima perioadă lucrurile nu au mers pe rezultate satisfăcătoare, ci, din contra, pe puțin satisfăcătoare. Acest lucru a culminat ca – din tot județul – nimeni din Poliție să nu fi fost cercetat pentru luare de mită sau favorizarea infractorului, așa cum s-a întâmplat cu agentul de la Poliția Roman. Sunt câteva plusuri în ultima perioadă. Avem patrule mai dese, raportările arată o scădere a infracționalității. Dar, nu trebuia să ajungem aici. Nu poți avea atâtea furturi și tâlhării și să tolerezi acest fenomen. Nu trebuie să se sesiseze prefectul, ci trebuie tu ca polițist și comandant al Poliției Roman să faci toate astea.

Și ați reclamat aceste lucruri mai departe?

Am avut discuții și cu domnul comandant Tablan, eu știu că dumnealui este exigent și le-a trasat noi ordine. S-a văzut, ulterior, o îmbunătățire, dar încă nu vorbim de un climat de siguranță. Nu trebuie să avem arme în casă și șapte lacăte la ușă.

 

Puteți schimba șefi de instituții?

Da. Acolo unde nu merg lucrurile, faci raport ministrului de resort, poți cere un raport al corpului de control și se poate ajunge la schimbare în cazul celor care nu își fac treaba.

 

Momente de tensiune au existat și între dumneavoastră și președintele Consiliului Județean, cum s-au rezolvat?

Cred că avem o relație normală, orice diferende de opinie avem –  trebuie să existe respectul înainte de toate.

 

Cine a făcut primul pas spre armonie sau coabitare?

Nu pot spune că a făcut cinva pas. Amândoi sunte, din Roman, ne desparte un etaj în instituție, participăm la aceleași întâlniri… Ne-am dat seama amândoi că nu avem nimic de împărțit. Mă refer la mine, nu la dumnealui și la alți jucători politici.

 

Adică ați îngropat securea războiului?

Eu nu consider că a fost război. Nu duc vreun război cu nimeni.

 

Dar, în războiul din interiorul USL Neamț, neînțelegerile dintre PNL și PSD, ați încercat să mediați, interesul fiind, așa cum ați spus, Guvernarea?

Nu e treaba mea, nu comentez. Au președinți de partide care pot rezolva problemele. Este treaba lor.

 

Cel mai greu moment din aceste șase luni?

Botezul, așa cum se spune, mi l-am făcut la ultimele izbucniri ale iernii, când au fost mai multe drumuri cu probleme. Apoi au urmat inundații, și am petrecut pe teren multe zile și nopți

 

Dar cea mai mare satisfacție?

Satisfacții sunt mai multe: oportunitatea de a cunoaște oameni, de a învăța lucruri. Ca o satisfacție de grup – împreună cu ISU, Poliția și Apele Române – am reușit să două ori să deviem cursul apei la Roznov, pentru a preîntâmpina ca apa să intre în localitate.

 

Fiecare om vrea să-și lase o amprentă, iar Neamțul a avut prefecți de care nimeni nu-și mai amintește. Vreți să lăsați ceva în urmă?

E mai ușor pentru cei care fac investiții, pentru președintele Consiliului Județean – dar măcar în două mandare, pentru un parlamentar, un ministru secretar de stat. Prefectul se ocupă de situațiile de urgență, legalitatea actelor… Vreau să rezolv lucrurile pe fond funciar. O parte au fost rezolvate, mai sunt foarte multe, dar sper ca în mandatul meu să rezolv cât mai multe probleme, pentru ca ca acei oameni să spună, peste ani, că mi-am dat interesul să le rezolv și cât mai repede.