Cine are o aventură…?
Peste câteva luni, mergem la alegeri! Cum care alegeri? Locale, alea cu primarul, consilierii locali și județeni, cei care „taie și spânzură”, dar – rețineți!!! – nu măresc pensiile/salariile și nici nici nu trebuie să vă caute un loc de muncă.
Campania electorală a început de la finele anului trecut. „Să fim mai buni” (doar de sărbători, apoi putem să ne căsăpim) e o tâmpenie. Toți știm că în decembrie toată lumea își ascute săbiile și se pregătește ca la vară să plece cu sania cu zurgălăi. Iar pe politicieni îi ajung și grijile și…le lipsește concentrarea. Și așa cum se întâmplă în mai toată țara, vedem cum “faptele” se fac pe (în) genunchi. Mai mult pe.
Cine trebuie să își dea demisia?
Cine are o aventură? Cui îi pasă?! Am scris așa într-o doară, ca să vă spun de ce îmi pasă mie: Cine trebuie să își dea demisia?
După ce ai o aventură, fie ea și cu moartea, fie ea și cu moartea “încălțată”, trebuie să pleci! Asta vrea lumea, asta cere strada (și strada Nouă cere tot asta, când se trezește din putoare). Și, până la urmă de fapt, trecând peste durere, temere, orgolii, asta este normal! Nu că am fi normali într-o lume atât de nebună!
Indiferent cât ți-a luat să ajungi sus, poate mai sus decât ți-ai propus, trebuie să știi și să înțelegi că funcțiile vin și pleacă, exact ca anotimpurile. Acum e iarnă, mâine e vară, dar până când se va uita și rănile se vor vindeca (sper să se vindece) trebuie să hibernezi! Undeva în eșalonul 3-4, pentru că în primele două rânduri își cumpără mai toți bilete la filmul cu aventura.
E frumos când ai căciula din care te hrănești, cu paiul, din seva celorlalți care salivează în jur… Dar, ajungi în momentul în care, să vrei sau să nu vrei, te umpli prin jur, iar alții stau lângă hazna și abia așteaptă să-și verse și ei gălețile. Și ce pline sunt… Sunt strânse multe anotimpuri, poate ani… Și tot s-au hrănit în timpul acesta…
Russell Crowe și neamul său
Și, următoarea întrebare este nu cine pleacă – asta am stabilit teoretic – Cine vine la rând? Eu am o idee despre cine ar trebui să vină, dar am și două idei despre cine este cel mai probabil să vină.
Schimbând foaia, dar păstrând caietul, v-am povestit despre prima mea “aventură” cu un preot romașcan, purtând chipul lui Russell Crowe – în vremea când juca în Gladiatorul? Superb! Și filmul, și actorul. Pe părintele – o să-i spunem Russell Crowe – l-am întâlnit, pe aleea din cimitir, pe vremea când lucram la TopAll. Cum care alee? Haideți că o știți. Aia pe care încape maxim o mașină. Eu eram într-un Matiz, care este, din păcate, o mașină. Russell era în spate și întârziase. Și…ce să vezi. Era cu flashurile. Nu voia să-mi dea lumină… Nu, nu era într-o misiune critică, nu trebuia să țină stâlpul nimănui. Doar aproape că întârziase, dar nu știa, pe atunci, că edilul Romanului se mai lasă ușor așteaptat, mai ales dacă trebuie. Și, în panica sa, Russell Crowr era foarte speriat că nu va mai ajunge în față.
În gândul meu, acum și atunci: dar chiar trebuie să călcăm pe cadavre ca să ajungem primii??? Da, chiar trebuie, deși nu e musai să ai și o aventură.