Stația de epurare – locul unde se (re)inventează apa

Am ajuns și în/ la Stația de epurare de la Roman. Bifasem deja în scris, mai ales despre proiectul european de vreo 40 de milioane de lei de extindere și modernizare a stației. Era firesc ca pasul următor să fie mersul pe malul Siretului, în locul unde ajung toate scursurile, la propriu, pentru a fi ”spălate” și aruncate înapoi în apă.

Romanul bea apă din râul Moldova. Ce iese din canalizare ajunge în Siret. Unii ar spune că este vorba de avantajul călărețului, dar specialiștii Apa Serv garantează că apa deversată în Siret este mai curată decât cea din râu.

 

Stație veche de 50 de ani

Stația de Epurare de la Roman e plasată înspre Gâdinți, la ieșirea din oraș, pe malul Siretului, cum spuneam. Coincidență sau nu, gard în gard a existat, până de curând, Protanul. Cinci pași mai încolo este rampa de gunoi a orașului, care, din fericire, urmează să fie neutralizată. În afara curenților veniți dinspre Siret, în Stația de Epurare nu se mișcă multe. Sunt 18 persoane angajate, care, prin rotație, lucrează zi și noapte. Stația nu mai are de mult poarta oficială de intrare, însemnând două porți din fier, pentru că, odată cu ridicarea digului de pe Siret, drumul a fost blocat. Astfel, în stație se ajunge printr-o ”gaură” în gardurile de beton, care au rezistat anilor. În alte laterale, stația nu este protejată cu nimic. Hoții au mai furat din garduri. Muncitorii, alții, au săpat șanțuri pe lângă stație, să aibă materie primă pentru momentele în care nivelul Siretului depășea normalul.

Nu există paznici în zonă. Doar un câine, pașnic. Dar nici nu sunt prea multe de furat. Clădirile sunt aceleași ca acum 50 de ani, pentru că Stația a fost construită prin 1964. Și a fost construită bine, spun specialiștii companiei, în sensul că și-a făcut treaba.

Murăturile și chiloții din canalizare

Aici este locul unde ajung tot ce strâng canalele colectoare de prin oraș și de prin casele romașcanilor. Și, credeți-mă, că au ce strânge, chiar dacă populația Romanului s-a înjumătățit în ultimii zece ani.

Istoricii spun că primele canalizări s-au făcut în urmă cu 5.000 de ani, pe Valea Indusului (Pakistan). Chiar și așa, mai sunt țări, din lumea a treia, unde fecalele sunt depuse în continuare pe străzi, fiind un pericol pentru oameni. În Roman, canalizările, fie ele vechi, măcar există, chiar dacă nu sunt folosite corespunzător. Asta pentru că inginerul Ioan Uleanu, de la Apa Serv, ne-a explicat ce găsește în ”treapta primară”, adică în canalul ce străbate curtea stației: gogonele, varză, PET-uri, lemne, lenjerie intimă, obiecte de încălțăminte și enumerarea poate continua.

Toate acestea ajung în treapta primară, acolo unde elementele în plus sunt reținute de grătare și de site. Numai că întreaga curățare a materiilor se face manual. Cu alte cuvinte, un angajat este plătit să aleagă ceea ce romașcanii, din rea voință sau neștiință, aruncă în canalizare. După modernizare, chinul de a umbla prin mizerie va reveni unui echipament mecanic, a cărui durată de viață se prea poate să depindă de ceea ce va avea de eliminat.

Următoarea etapă o reprezintă decantoarele primare. Mai exact, apa este staționată o perioadă, pentru ca pe fundul bazinelor să se depună nisipul sau pietrișul care a trecut de site. Mai departe, se rețin grăsimile adunate la suprafață. Nămolul depus pe fund se colectează și se scoate din bazine.

Paturi de nămol

Peste tot prin stația de epurare se zăresc, printre buruieni, paturile de nămol. Multe paturi. În acest moment, stația de la Roman scoate la uscat nămol cu aproape 98% apă, care se usucă, în bătaia soarelui și a vântului, cam în șase luni. După modernizare, vor exista paturi acoperite și unde uscarea nămolului va fi ajutată de echipamente.

Nămolul nu se întoarce în râu. Asta pentru că poate conține metale grele, mai ales în zonele puternic industrializate. Legea nu spune acum ce trebuie făcut cu nămolul.

Cei de la Apa Serv spun că-l duc la rampa de gunoi, dar există o variantă ca acesta, pe viitor, pe un alt proiect european, să fie folosit la cogenerare. O altă variantă, practicată în Germania, dar nu la scară largă, este folosirea nămolului în agricultură, fiind dovedit faptul că mărește producția cu 30-40%, dar, în timp, provoacă și modificări ale solului.

Materia ajunge mai departe în alte bazine – decantoare secundare. Ce mai este încă impur în apă se sedimentează.Nămolul face parte din treapta secundară. În stație există și aerotancuri, unde apa este amestecată cu nămolul activ (ce conține microorganisme care descompun substanțele organice). Pentru a accelera procesele biochimice, se introduce aer. De aici și denumirea.

Stația de epurare de la Roman are și ultima treaptă, terțiară. Nu toate stațiile o au. De regulă, ea are rolul de a înlătura compușii în exces și asigură dezinfecția apelor. Treapta biologică va fi modernizată, fiind adăugate alte elemente care să asigure epurarea apei. Zilnic, la intervale orare, se iau probe din mai multe locuri între toate aceste proceduri, pentru a se ști dacă sistemul funcționează. Tot în funcție de aceste rezultate, se stabilește și care este compoziția de azot și fosfor, de exemplu, care trebuie introdusă în apă pentru dezinfecție.Apa merge în Siret Nămolul din decantoarele primare și secundare este trimis la metantancuri – adică turnuri de fermentație. La Roman, sunt trei astfel de rezervoare de beton armat, unde bacteriile fermentează nămolul și descompun substanțele organice până la substanțe anorganice. Rezultă un nămol bogat în nutrienți și gaze care, conținând mult metan, se utilizează drept combustibil. Acesta va putea fi, în viitor, folosit la noua centrală termică ce se va construi în curte.

Stația de la Roman a mai trecut printr-un proces de modernizare, prin 2000-2001, atunci când Guvernul danez a investit în echipamente, cu ideea de a realiza o centrală de cogenerare, tocmai pentru a folosi biogazul din prelucrarea nămolului. De aici, apa pleacă printr-o conductă, generoasă ca dimensiune, dar veche ca aspect, în Siret. Specialiștii Apa Serv spun că apa brută este mai curată decât cea din Siret. Și garantează prin faptul că, la Bacău, cei de la Apele Române verifică gradul de poluare venit dinspre Roman, iar la orice nivel ieșit din ”cât trebuie” se dă alarma. Până acum nu a fost cazul, spun cei de la Apa Serv.

* Municipiul va avea, tot grație Apa Serv, canalizare și în trei cartiere în care locuitorii nici nu mai visau să-și mute toaleta din fundul curții în case.

Canalizarea, spun specialiștii, are o mare problemă: căderea.

Dacă nu există, se construiesc stații de pompare.

La finalul lucrărilor, stația de la Roman va putea duce cantitatea totală de ape uzate din oraș, plus maximum două comune.

 

Pentru ceilalți, în lipsa unor stații, singura variantă rămâne tot curtea. Chiar dacă medicii atrag atenția că o toaletă făcută în amonte de o sursă de apă potabilă duce la otrăvirea apei. În multe comune din lângă Roman, tocmai pentru că grajdurile și toaletele s-au construit fără a se ține cont de locul unde a fost săpată fântâna, cantitatea de nitriți și nitrați este periculoasă pentru om.