Mustrări de… conștiință

Aveți conștiință? De multe ori mi-am pus această întrebare și, când era cât pe ce să răspund „Da, am, și este curată”, scheleții de prin șosetele din dulapuri îmi zâmbesc: „Să mori (și) tu?”. Uite așa mă mai trezesc la realitate, pe lângă momentele în care oamenii ce-mi stau aproape au grijă să mă lovească în moalele capului atunci când mă cred sus, sus pe deal, și imediat cobor. Rostogol, de-a berbeleacul, peste dâmburi, mai dau cu capul și de vreo doi copaci… În ultima vreme, am grijă să mă urc sus pe deal ușor, cu atenție, cu pași mărunți, pentru că, întotdeauna, coborârea nu este plăcută. Este doar necesară.

Noi, jurnaliștii, ar trebui să fim cei buni, partea bună a societății, nu câinele de pază care latră și dă din coadă. Noi, jurnaliștii, ar trebui să fim deștepți, și fumoși dacă trebuie, dar deștepți e important să fim.

Astăzi, am participat la o nouă ședință de Consiliu Local. Poate ar trebui să vă povestesc despre proiectele supuse votului aleșilor (pe scurt, toate au trecut), dar eu o să vă spun despre oameni. Am început să mă uit mai bine la oameni. Să le spun în față ceea ce cred, deși aici mai am de lucrat la diplomație.

Am văzut că, mai toată lumea, mai toți consilierii – cei care vin la ședințe – se distrează, se simt bine, sunt voioși, unii spun bancuri (la figurat) fără să gândească, doar să se audă. Unii vorbesc la telefon sau râd pe sub mustăți neepilate. Iar cei mai mulți sunt incompatibili. Mă uitam cum, practic pe un exces de zel, teoretic pe lege sau pe seama unui oraș mic – unde dacă nu te vezi zilnic cu vreun vecin, suni la 112 –, mai toată lumea are un interes. Și consilierii noștri au interese, mai valabile sau mai puțin valabile. Dar, având interese într-o problemă sau alta – nu mai votează, că așa spune legea.

Apoi, mi-am adus aminte, nu că  aș fi uitat în ultimele două săptămâni, că a început campania electorală. Și… fiecare cu ce și-a adus de acasă. Azi vă spun despre primarul în funcție. Primarul marii familii romașcane e mai atent.Vorbea cu câțiva tineri de la CNRV care veniseră să colinde. Nici eu nu am băgat de seamă discuția până când edilul de care vorbesc nu i-a atras atenția cuiva (nu am văzut cine) că îl întrerupe din discuția “cu cei mici”. Și a făcut un pic de caz din asta.

Mai târziu, în timpul ședinței, primarul a fost șugubăț, apoi serios, și-a repetat proiectele, le-a recitat, le-a exprimat, le-a subliniat, le-a repetat (știu, mă repet). Mai apoi, știind că unii funcționari din instituția pe care o conduce nu sunt tocmai deștepți și frumoși, a precizat că i-a mustrat pentru o eroare făcută într-un proiect. Și a făcut iar mare caz și haz – pentru unii. Iar la final, după ce toți consilierii dădeau din coadă, i-a mângâiat pe creștet, le-a spus lor și romașcanilor ce vor să audă, a bătut, ușor forțat, și presa pe umăr “Bravo, copii” și a încheiat orgolios sau americănesc: “D-zeu să binecuvânteze Romanul și pe romașcani!”.

Superb. De-ar fi tot timpul campanie electorală, am fi toți sus pe deal și am mânca politică pe pâine.

Să fii deștept sau să ai conștiința curată?, aceasta este întrebarea.

Claudia Matei