Dragi politicieni, care vă sunt prioritățile? Prioritatea mea: minorii hoți. Ce faceți pentru mine, voi – politicienii?
Tot timpul așteptăm ceva de la politicieni și, să fim sinceri, tot așteptăm și așteptăm… Și nu ne saturăm, pentru că ei există deoarece noi le permitem asta. Și Direcția Națională Anticorpuție (DNA) există tot pentru că există politicieni, în special cei corupți. Între mine și DNA și politicieni mai există, în schimb, o punte: construită de minorii care, zi de zi, ne fură.
Corupți mari și corupți mici, dar mai răi
Mă bucur că în acest nou raport MCV, România a ieșit mai bine, pentru că DNA a prins câțiva corupți. Din păcate, nu s-a recuperat și prejudiciul decât în prea puține cazuri (le numeri pe degete), iar în prea multe alte cauze nici nu s-a lămurit cât a fost furt și care este prejudiciul.
Dacă pentru statul Român o prioritate este prinderea politicienilor corupți și un raport pozitiv al UE, pentru mine, acum, prioritatea este prinderea minorilor hoți și un raport pozitiv pedepasă-educație.
Politicienii au furat, așa în mare, de pe la un milion de euro în sus. Împărțit un milion de euro la, să zicem, 20 de milioane de români face circa 0,05 euro de la fiecare român. În Roman locuiesc, să zicem iar, 50.000 de romașcani, iar 13 copii, minori, pe care DNA nu îi poate nici ancheta măcar, fură, zilnic câteva sute de lei. Să punem, cât mai apropiat de realitate, că cei 13 copii fură în jur de 1.300 de lei pe zi, adică maxim un milion de copil. Deci vreo 38 de lei de la fiecare romașcan. Pe zi. Nu mai punem că fură și portofelul (un nou prejudiciu) sau actele, pentru care, la Stat, mai trebuie să mai stai și la rând și să mai plătești alte taxe.
De aceea eu cred că acești 13 minori, plus cei care răspund parțial – alți peste 30 ce au vârsta între 14 și 18 ani, nu trebuie să mai fie pe străzi.
Să ridice mâna fiecare dintre dvs căruia, măcar o dată, v-a fost furat un leu din buzunar, v-a fost spartă mașina sau care ați prins momentul în care un minor hoț a încercat să vă fure? Nu ați ridicat toți mâna? Ok, dar știți pe cineva, un prieten, o rudă, un vecin sau ați fost martor la o asemenea faptă? Haideți, nici acum nu ridicați mâna? Bun, sunteți excepții și nu faceți regula, deși eu cred că, în sinea dvs, nu ați fost sinceri.
Facultatea Vieții
Eu, ca și romașcan, sunt dispusă să dau 1 leu, chiar și 10 lei lunar, pentru ca în Roman să fie construit un centru pentru acest copii. Nu i-aș spune centru de detenție, nici de reabilitare. I-aș spune Facultatea Vieții, pe care trebuie să o termini cu diplomă sau să nu scapi niciodată de ea.
Aici, acești copii care, fără să fiu belicoasă sau discriminatorie, sunt în marea majoritate “pui de țigan(i)”, să stea până învață ce este bine și ce nu. Eu am la mine pe stradă/alee, o familie de acest fel care, la fiecare o lună, mai încearcă să-i umble în geantă mamei mele. Acești copii nu au succes și nici prea ce fura, dar – după ce încearcă și îi prinzi – se prăpădesc de râs în fața ta și, eventual, te și scuipă. Atâta știu, asta fac. Eu, cu ajutorul vostru, pot/putem să-i învățăm că se poate mai mult, mai bun.
Așadar, acești copii de țigani sau de români care, trimiși de părinți, fură din buzunarele, de la gâtul sau mașinile oamenilor diferite lucruri, trebuie să nu mai existe pe străzi.
Înțeleg de la polițiști că lege pentru “detenția” lor există, dar nu are norme de aplicare. Ca orice lege din România, făcută pe genunchi și editată de puținele persoane – excepțiile, cărora nimeni nu le-a furat nimic (deși, am stabilit anterior că nu există așa ceva), așa că o să spunem: oameni cu creier cât nuca de mică și interes de a rezolva o problemă fix cât a unui politician pe care noi, din 4-5 ani, îl/îi tot votăm.
Cu lege sau fără lege, eu propun ca parlamentar, consilier, primar, voi cei din politică – să strângeți mințile luminate din lumea avocaților-juriștilor, să identificați portițele legii (așa cum faceți la orice altă lege ce vă permite și să-mi umblați la buzunare fără voie) și să găsiți soluția pentru ca acești tineri fără trecut și absolut fără viitor să nu-și mai facă un viitor pe trecutul, munca și eventualul viitor al meu.
Așa nu se mai poate!
Vă provoc să nu mai fiți solidari cu ceilalți politicieni de la DNA și să construiți la Roman o Casa a Speranței, cum este pentru oamenii străzii, dar să se numească Facultatea Vieții. Aici, cei prinși cu furtișagul, să fie cazați, să primească o masă și educație sanitară. În plus, să învețe Luceafărul pe de rost, să știe să gătească măcar cinci feluri principale de masă, să învețe tabla înmulțirii, geografia (minimală a României), să știe întreaga istorie a României de pe vremea lui Cuza, să știe să cultive roșii de grădină și să coasă un nasture la cămașă. Cam atât ar fi suficient, în opinia mea, să absolve Facultatea Vieții. Cu precizarea că educatorii nu trebuie, sub nicio formă, să-i caftească, iar cine face asta să facă, normal că la adulți, închisoare o lună. Cine nu le știe pe cele de mai sus, nu iese, iar cei care se opun – să aibă de scris zilnic zece pagini cu următoarele: Nu mai fur. Mă jur!
Poate un psiholog poate găsi idei mai adecvate pentru reintegrarea acestor copii, pentru educarea lor în alt spirit decât cel de a trăi din buzunarul meu. Dar, ideea este că ceva trebuie să faceți, așa nu se mai poate!
Vă așteptăm tuturor părerile pe adresa noastră de contact, în comentarii, pe Facebook, pe Facebook-ul aleșilor voștri, până la urmă și pe tricouri. Spuneți-le, poate ne aude și pe noi cineva și ne face supriza să ne rezolve o problemă. Întâi asta, apoi mai vedem ce punem pe masă.
Claudia Matei
Imi pare nepractica perspectiva de a preda copiilor de la o „Casa a Sperantei” un set de cunostinte, fara a le inlesni considerabil eventuala intrare pe piata muncii. Economiceste gandind, imi pare mai avantajos pentru copii sa aiba ocupatie fara raspunderi, fara grija alegerii unei meserii, fara teme si obligatii scolare zilnice decat slaba probabilitate a integrarii dupa ani pe piata muncii, cand interesul societatii este sa ii dea deoparte de la furturi. Societatea isi poate atinge telul de a-i indeparta de furturi, o vreme, in cazul unora, insa pe termen lung, le-a platit acelor copii cu o situatie materiala satisfacatoare in economia de piata?
S-au castigat premii Nobel cu rationalitate economica in teorie si in practica. Necesita mari costuri pentru societate daca este lucrat la psihologia dezvoltarii personale a copiilor in cauza si apoi pentru integrarea in piata muncii. Cand nu s-ar fura de catre unii adulti din buzunare, taxe, portofele, conturi, licitatii atunci abordarea holistica ar prinde si copiii care fura pentru ca au instructia aceea. Banii s-ar realoca. Altfel, costurile mari pentru corijarea acestei deficiente a unei parti dintre copii ar trebui sa se resimta la scaderea calitatii altui/altor servicii publice. Peticirea continua ne face nemultumiti de peticele de pretutindeni.
Copiii care se maturizeaza in centrele rezidentiale pentru cei nesustinuti de familia biologica pot impartasi din experienta lor cu statul.
Apoi, ar apare reprosul adresat familiilor biologice care trimit la furat. Insa este legitim si reprosul lor la adresa conduitei unor institutii de stat care saliveaza cand tin cozi pe holuri, in camere, la ghisee. Oamenii din administratia publica nederanjati de ceea ce deranjeaza populatia de la cozi poate au propriile nemultumiri economice. Abordarea holistica este, dupa mine, teribil de greu de implinit. Societatile umane dau mereu cu rest(uri).
O administratie publica rezolva mai intai ce este usor, in rest petice si sarme.