Dragoș Bălău, de opt ani la conducerea Poliției Roman

În cele ce urmează puteți citi un interviu cu Dragoș Bălău, comandantul Poliției Roman, cel care, pe 4 octombrie, a implinit opt ani de cand se afla la conducerea institutiei. 

– Câți infractori avem pe furturi auto?

Ei lucrează prin rotație, dar, dacă îi adunăm, sunt șapte minori, plus câțiva majori, din care unul a fost arestat pe 1 octombrie. În sarcina lui sunt alte șase furturi, plus altele în care este trimis în judecată. Ceilalți au vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Unul, prins de curând, mai are la activ alte 15 furturi. Și vorbim de ultima perioadă. Parte din pagubă a fost recuperată.

– Care este explicația lor?

Explicația este că nu au ce mânca. Pauperitatea este un factor determinat. În anii 2004-2008, dispăruseră furturile din autoturisme. Ele au revenit odată cu declinul economic. Se fură roți, casetofoane, stații radio. Se vând la amatorii de chilipuri. Parte dintre aceștia au răspuns penal pentru tăinuire. Unul este căutat pentru că strângea bunurile din furturi. Bunurile sunt duse la Bacău, pentru a fi vândute în piața auto. Hoții știu unde să plaseze ce fură. Oricum, dacă o stație costă 400-500 de lei, ea este vândută cu 40-50 de lei maximum. Îi cunoaștem pe cei care fură din mașini. Ei nu sunt specializați. Cu o piatră de bujie, sparg geamul și fură ce le pică la îndemână, inclusiv fața detașabilă de la casetofon.La ultimul hoț, prins și reținut pe 1 octombrie, geanta furată am găsit-o îngropată în grădină. De regulă, banii pleacă primii, pentru că hoții provin din familii sărace. Sunt și de etnie rromă, dar nu este o regulă. Sărăcia împinge la furt.

– Avem și furturi la comandă?

Nu avem, este o piață mică în Roman. Acum doi sau trei ani, am avut o grupare de patru indivizi – doi arestați, doi cercetați în stare de libertate – care furau roți de autoturisme. Nu am putut proba comanda, dar era clar că erau vizate anumite autoturisme de lux. Am avut un singur furt, de patru roți de la un autoturism de lux și, chiar dacă avem o bănuială, nu o putem dovedi.

– Dar furturi din locuințe?

În aprilie am prins un grup care furase bijuterii de 450 milioane de lei vechi. Au fost opriți la Gheorghieni, de Poliție, la solicitarea noastră telefonică. Le duceau mai departe, dar nu au vrut să spună unde. Au spus că mergeau încolo să vadă unde le pot valofirica. Au recunoscut și au fost condamnați pentru șase furturi. Sunt în cercetări pentru încă zece furturi, toate comise în septembrie 2012 – aprilie 2013. Vorbim de romașcani.

Tot în cursul anului, au fost prinși în flagrant alți doi hoți din Bacău și unul din Cordun. Mergeau cu mașina dinspre Bacău, selectau casele mai frumoase și furau ce găseau la îndemână. Dacă primii studiau terenul foarte bine și nu intrau în case locuite, ceilalți nu se uitau și în multe cazuri proprietarii dormeau. Prezentau pericol, pentru că oricând putea ca furtul să se transforme în tâlhărie. Hoții au fost prinși de cei de la judiciar. În prima seară am fost și eu pe teren, dar am avut ghinion. În a doua noapte, colegii i-au prins. Erau periculoși și nu vreau să mă gândesc ce însemna să fi fost prinși de proprietar. Instanța i-a arestat.

– Mai avem hoți?

Mediul infracțional este în permanentă schimbare. O problemă în plus este aceea amplasarea geoografică, pe DN2. Cine pleacă de la Suceava la Constanța sau București trece prin Roman. Credeți că dacă i se ivește ocazia și vede o țintă – o iartă?!

– Când ați venit la conducere, erau aceleași probleme?

Furturile există de când știu eu și vor exista indiferent de cine vine la conducerea instituției. La nivelul lui 2005, când am preluat funcția, la prima evaluare se înregistrau peste 160 de tâlhării, adică furturi comise cu violență, nu de auto sau din buzunare. Era un sport. Anul trecut, am avut doar 11. Faceți comparația. Pe furturi din auto a fost o perioadă în care au scăzut, prin 2006-2008, dar și numărul agenților de pe patrule era triplu. Acum au crescut infracțiunile.

– Câte autoturisme se sparg acum?

Ieri (1 octombrie, n.red.) s-a spart una. Pe săptămână sunt 4-5, dar au fost perioade când se spărgeau și cinci mașini pe zi. Efortul nostru a fost direcționat spre această linie, dovadă că acum am arestat un hoț, iar acum două luni altul. Nu putem vorbi de o rețea, sunt copii lăsați de izbeliște.

– Avem și copii care cerșesc. Aici se pune problema unei rețele?

Infracțiunea există, dar copiii sunt tot de părinți trimiși. Am trimis adrese la Direcția de Protecție a Copilului, au fost sancționați părinții. Unul din motivele modificării Codului Rutier este acela că nu se încasează amenzile. Abia una din cinci amenzi se încasează. Dacă amenda nu-și face efectul să-l determine să-și modifice conduita în bine, degeaba o dai. Nu există o rețea. Totul este la nivel simplu.

– E vreo diferență între 2005 și acum?

Ne confruntăm cu infracționalitatea judiciară măruntă, asta este problema de pe ordinea de zi. De-a lungul timpului, plecând de la nimic, am avut posibilitatea să-i arestăm pe unii care nici nu ”visau” că polițiștii de la Roman o să-i aducă la dreptate. Un administrator de societate ne-a informat că, telefonic, a fost contactat de cineva care spunea că reprezintă o firmă din Bârlad și voia să cumpere centrale termice în valoare de vreo 600 milioane lei vechi. Documentul de plată falsificat era trimis online. Omul a avut inspirația să verifice datele, firma exista, dar nimeni de acolo nu știa despre ce este vorba. În prima fază nu aveam nimic, decât hârtii trimise în mediul virtual. Omul a colaborat foarte bine, dar a fost nevoie să implicăm mai multe instituții. Colegii nu credeau că-i putem prinde. După două săptămâni și jumătate, i-am luat dintr-un internet cafe din București. Aveau agenda plină de contacte, zilnic sunau la aproape 80 de firme. Am stat la serviciu și câte 20 de ore, iar în ultimele 72 de ore am ajuns acasă doar ca să ne schimbăm. Niciun coleg nu s-a supărat că a muncit ore în plus și nici nu mi-au făcut acțiune penală că sunt abuziv.

– Înțeleg că mai există simț civic?

Sunt și exemple pozitive, dar lumea este tămătoare în a interveni. Se mai sună la 112. Din păcate, nu se sună de câte ori am vrea sau când este normal. Sunt cazuri când mulți oameni sunt martori și abia dacă îi găsim să declare. Și procedura judiciară este greoaie.

– Dacă Romanul are în jur de 50.000 de locuitori, câți sunt infractori?

Regula clară este că persoanele sunt cercetate pentru infracțiuni în stare de libertate. Anul trecut am avut 1.000 de persoane cercetate, din care doar vreo 60 cercetați în stare de arest. Proporția este clar în favoarea cercetării în stare de libertate. Acum am semnat pentru încarcerarea unuia, pentru cinci ani, pentru tâlhărie. De multe ori, poate părem incisivi, îi vrem pe toți arestați, dar nu ține de noi.

– Cât durează procesarea unui dosar?

Dacă recunoaște, nu durează, la primul termen se stabilește pedeapsa. Sunt dosare și care se prescriu. În ultimii zece ani, avem circa o mie de dosare în evidența pasivă cu autor necunoscut. Asta nu înseamnă că, dacă găsim probe – și s-a mai întâmplat – să nu reluăm cercetările.

– Vă simțiți în siguranță pe străzile din Roman?

Vă spun sincer că da. De când am făcut ochi, cu excepția anilor de studiu, aici am crescut. Am mai avut clenciuri, cu unii sau cu alții, iar o singură dată mi-au fost furate bunuri din garaj. Și singur l-am prins pe făptaș. Am avut în vizită oameni care nu sunt din Roman și care povesteau că, pe seară, în această vară, două fete mergeau fără teamă pe Dumitru Mărtinaș. Mai apar probleme, dar oricine care îmi spune că este o localitate fără infracționalitate, am mari rețineri să-l cred.

– Vă reproșați ceva?

De fiecare dată am făcut ce mi-a stat în putință să rezolv problemele. Când am putut face ceva, am făcut. Nu mereu am putut, mai sunt spețe nerezolvate, dar am fost legați și de factori externi. De exemplu, la tâlhăria de la Petrom, de unde s-au furat 10.000 de euro, am avut suspecți, dar lipsa banilor a împiedicat Institutul Național de Criminalistică să ne ajute în probarea infracțiuunii, în ciuda multor demersuri făcute. Parte din suspecți sunt din Roman, dar bănuielile nu înseamnă nimic. Fiecare probă costă 100 de euro și Institutul are propria prioritizare a cazurilor.

• Prostituție: Mai există trafic de femei, este exagerat să spunem că nu se mai întâmplă, dar personajele principale sunt acolo unde le este locul. Dacă vor continua activitatea, se vor întoarce acolo. Pe aceste domenii îi ajutăm la nivel informativ pe cei de la DIICOT.

• Droguri: Când am avut informații, am trimis materialele la DIICOT. Am probleme cu drogurile ieftine, cu etnobotanice, unde modificarea legislației s-a făcut greoi, de au ajuns tineri care să cadă pradă acestor mizerii. Consumatori mai avem. Au mai fost semnale, și acum doi ani, și anul trecut, dosarele au fost instrumentate de DIICOT.

• Violuri: Nu am mai avut cazuri. Cel mai mare stres l-am avut la reclamația unei bunici, acum doi ani, când a spus că nepoata, născută și crescută în Spania, a fost molestată sexual în scara blocului. Două săptămâni am fost toți pe jar. Apoi au apărut reclamațiile altor părinți, vreo cinci la număr. Nu am avut somn. Dosarul a fost finalizat și s-a dovedit că nu a fost vorba de molestare. Infractorul, din Roman, a fost prins în flagrant și condamnat pentru 3 ani și jumătate.