Emilian Pal – Cîteva lucruri de care mă lipsesc azi

O poezie pe zi. Autor – Emilian Pal. 

una din zilele acelea

e una din zilele acelea cînd mă trezesc
fără voință
de parcă în mine s-a cuibărit un parazit
ce se hrănește cu tot ce-aș fi putut să însemn
nu fac altceva decît să stau cu genunchii la piept
în propria țeastă
fug de lumină ca un mic proprietar de magazin mixt
care trage obloanele de teama gărzii financiare
și-așteaptă înfrigurat după tejghea
s-o ia altul pe coajă

e una din zilele acelea cînd aș avea nevoie de vești bune
dar veștile bune nu sunt întotdeauna ce par
astăzi sunt yemenite fantasme
ce se aruncă în aer cu tot cu nevinovate cutii poștale

una din zilele cînd mi-e dor
de pielea unei femei ca rădăcina unui copac de țărînă
mi-e dor de oamenii fără de care
odată nu-mi vedeam viața întreagă
să-i întreb acum
fără patimă
ce-a fost în capul nostru de nu ne-am dat seama
că ceea ce oamenii au unit
e prea omenește să nu dispară

ziua aceea cînd îmi spun că e semn rău
dacă prin fața ochilor îmi trece
toată viața cu tot ce-a fost în ea
între noi și bolnavii în metastază nu-i nicio diferență
toți știm că într-o zi se va fi sfîrșit
așa că ne pregătim pentru moarte
ca pentru un concurs de angajare într-o instituție publică
unde trupul e o simplă adeverință
că îndeplinim vechimea minimă necesară

un fel de fotografie cu mine

timpul pe care-l petrec între oameni
e invers proporțional cu timpul pe care-l petrec
smulgîndu-mi părul din cap
la gîndul că dacă-aș fi făcut totul altfel
m-ar fi primit între ei

cam ăsta-i instantaneul
deșii unii ar spune că-i prea puțin
pentru a-și da seama dacă sunt unul
dintre cei buni ori dintre cei răi
dacă pot să țin nou-născuții în brațe fără să-i scap
ori dacă miros a țigară
la interviuri de angajare

nu mi-am dorit altceva decît
o strîngere fermă de mînă
atunci cînd am făcut ceea ce trebuie
o perfuzie cu magneziu cînd n-am avut forța
s-o iau de la capăt
un banc deșucheat cînd am fost trist
și un costum închis la culoare
să nu mă arate alții cu degetul
pe la înmormîntări

(indescifrabil pe verso:
înainte credeam că exist ca să scriu
acum scriu ca să dau de știre și altora
că exist)