Evreii romașcani, un trecut glorios și un viitor „mic”

Ajunși la Roman în urmă cu 600 de ani, evreii din Roman au făcut istorie, vorbindu-se și acum despre negoțul de pe centrul vechi, despre meșterii cizmari, croitori, brutari sau despre personalitățile care au făcut istorie peste tot în lume în muzică, cercetare sau artă. Au fost mulți, dar au rămas puțini. Într-un interviu, președintele Comunității – Iancu Wexler – vorbește despre teama că, peste ani, evreii din Roman vor rămâne doar o amintire.

• Care este istoria evreilor pe meleagurile mușatine?

Evreii, la Roman sunt prezenți încă din domnia lui Alexandru cel Bun, 1400-1432. Îi menționează Melchisedec în Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman. Primii evrei, puțini la număr, au venit din Polonia – Galiția, Rusia, Ucraina, dar și din alte părți. Au găsit aici loc prieten de viață și activitate și au rămas. Unii domnitori i-au chemat pe evrei, alții au venit singuri, mai ales atunci când viața lor le-a fost pusă în pericol. În marea lor majoritate, au fost meseriași negustori, s-au acomodat bine aici și chiar și în unele sate de lângă. Au participat la multe din evenimentele care au dus la fărurirea României Moderne: Revoluția din 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Războiul Balcanic sau primul războiul mondial. Apoi, evreilor li s-a interzis participarea, din cauza legilor rasiale ale vremii. Cu prilejul unui recensământ special pentru populația cu sânge evereiesc, în anul 1942 erau 7.000 de evrei, circa 1.500 de familii. După război, numărul lor a crescut, mulți venind la Roman din satele din jur, din Fălticeni, Pașcani sau Târgu Neamț. Apoi, treptat unii evrei au plecat, alții au murit, iar acum avem o comunitate de 30 de persoane.

• Când s-a format comunitatea evreilor din Roman?

Primul document care vorbește despre organizarea evreilor în breasla jidovilor datează din 1792. Conductătorul era starețele Leiba. Apoi, au urmat și alți președinți, cele mai dese schimbări fiind în perioada interbelică. Conducătorii comunității au fost intelectuali, în special avocați sau doctori.

• Ce a rămas reprezentativ pentru comunitatea evreiască din Roman?

În atenția comunității a stat cultul mozaic. Erau 18 sinagogi la Roman, iar acum mai este doar una. Din cauza legilor rasiale, evreilor nu li se permiteau să învețe la școli publice, ci israelito-române. Avem un cimitir la Roman și alte două la Ruginoasa și Bâra. Aveam un azil de bătrâni și o fabrică în care se pregăteau azmi. Sunt pâini care se consumă de Paște și erau ceea ce evreii mâncau când au trecut din Egipt spre Țara Făgăduinței. Populația săracă era tot timpul în atenția comuntății, fiind ajutați. Acum, avem o singură Sinagogă, de cimitire ne ocupă cum putem și ajutăm și câteva persoane.

• Cât de strânsă mai este legătura cu evreii care au plecat?

Foarte puțini romașcani care au plecat mai vin din când în când să aprindă o lumânare. Au venit din Australia, SUA, Canada, dar puțini. Cei din străinătate nu ne ajută, deși interveții am făcut, dar ni s-a răspuns cu NU.

• Cât de importantă este atunci înfrățirea Romanului cu orașul Gedera – Israel?

Piatra Neamț sau Bacăul au legături mai vechi. După înfrățirea de acum doi ani, anul trecut a venit o delegație din Gedera la Roman, cu primarul, un consilier, profesori și 30 de elevi. Pentru schimburi culturale si tradiții este bun un astfel de parteneriat. Un academician, fost președinte al comunității, spunea: cunoașterea apropie, necunoașterea depărtează.

• Centrul istoric a  „aparținut” evreilor?

Romanul a avut străzi locuite în majoritate de evrei, cum e Sucedava (de la rampă la Podul Vechi, lângă Moară) – unde puțini erau cei neevrei, strada Independenței (lângă Principatele Unite, dar care nu mai există), erau câțiva și pe strada Cuza Vodă. Dar, negustorii erau pe Strada Veche, iar meseriașii erau prin alte puncte ale Romanului. Cartier evreiesc în care să locuiască doar evrei nu era. Nici la război, evreii u au fost izgoniți sau izolați într-o parte a Romanului. CIrculă acele legende cum că evreii au construit tuneluri, dar nu e adevărat. Aveau, mai ales cei cu restaurante, construite beciuri, pe două niveluri, pentru a depozita vinul. Tunelul de la Episcopie la cetatea de la Gâdinți e doar o poveste.

• Cu ce se ocupau evreii care locuiau în Roman?

Evreii nu erau numai meseriași sau negustori. Au fost industriași, en-grossiști, finanțiști – erau bănci particulare. Mulți erau intelectuali: doctori, profesori, compozitori, cineaști. De exemplu, Zicman Feider a ajuns profesor universitar la Iași, sub coordonarea sa fiind editate patru volume despre acarieni. Un alt evreu care a locuit la Roman este compozitorul Richard Stein, autor ale unor vestite melodii, cea mai cunoscută – Sanie cu zurgălăi. Artistul plastic Sandu Darie, care a plecat la București, apoi la Paris, iar apoi în Cuba, a devenit aici profesor universitar, fiind înmormântat cu mare fast și chiar ziua respectivă fiind declarat doliu național. Am avut inclusiv jurnaliști, îl avem pe poetul Solo Har Herescu, esteticianul ANdrei Strihan sau scriitorul Max Blecher.

• Ce mai înseamnă religia pentru evreii din Roman?

Religia evreilor este prima mare religie monoteistă, din care s-au născut creștinismul și islamul. Prima religie este aceasta și se spune că Dumnezeu – căutând poporul căruia să-i adreseze legile sale – a găsit răspuns numai la evrei, de aici supranumele de popoporul ales. Există astăzi tendința de a se înfrăți religiile mari. Sunt evrei care nu au participat la viața religioasă, dar nu găsești evreu care să nu fi fost la cimitir să aprindă o lumânare. Altădată, sărbătorile tadiționale se țineau, la Sinagogă, cu mare fast. Membrii fiind bătrâni nu pot ieși din casă. Sperăm ca cei mai tineri să tansmită mai departe tradițiile. Deși trecutul este mare, prezentul este mic și viitorul și mai mic.

• Ce așteaptări aveți pentru viitorul comunității evreiești?

Încetul cu încetul, comunitatea va dispărea. Nu mâine poimâine, dar va dispărea. Cei aproape 30 de membri sunt în vărstă, pensionari. Avem doi studenți, iar în câmpul muncii avem un medic, doi-trei ingineri – din care unul șomer și pensionari. M-aș bucura ca peste ajutorul de la Federația Comunităților Evreiești din România să primim ajutor, să curățăm cimitirul, să reabilităm Casa Rabinilor, pentru care, de 27 de ani, nu s-a făcut nimic. De la primarul Romanului am primit ajutor, am reparat și resfințit Sinagoga. Dar, mai sunt multe de făcut.