Grecii din Roman nu renunță la tradiții

Comunitatea Elenă din Roman numără puțini membri, dar este una dintre cele mai active, dorinţele grecilor romaşcani fiind acelea de a reînvia spiritul elen, de a nu pierde tradiţia și de-a-și face auzită identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă. Un interviu cu Boris Cepalis, președintele comunității elene din Roman, explică trecutul și prezentul grecilor pe meleagurile mușatine.

Când a luat ființă Comunitatea Elenă și ce priorități are aceasta?

Comunitatea a luat ființă în august 1990, cu 22 de membri, ca urmare a despărțirii unor membri eleni din Roman de comunitatea din Piatra Neamț. Ne-am extins apoi la 61 de persoane, dar – datorită faptului că cei în vârstă au plecat dintre noi sau alții au plecat din Roman – comunitatea numără acum 32 de persoane. Comunitate Elenă din Roman este o filială a Uniunii Elene din România, care se autofinanțează. Pentru a menține această legătură cu Grecia, prima preocupare este cunoașterea limbii elene. În ultimii doi ani, sub coordonarea Uniunii Elene și a Ministerului Educației, avem două grupe pentru care se predă limba greacă: începători și avansați. Cursul se desfășoară în parteneriat cu Seminarul Ortodox Episcop Melchisedec Ștefănescu și este condus de profesor Nicoleta Tudor. Acest curs le dă posibilitatea elevilor să participe la olimpiada județeană și cea națională, iar cei care sunt în clasa a XII-a și iau premiul I primesc o bursă gratuită pentru a urma o facultate în Grecia. Și pentru ceilalți elevi care iau premii, Uniunea Elenă și Ministerul oferă câte un sejur într-o tabără din Grecia.

Cât de importantă a rămas istoria pentru Comunitatea Elenă?

Cunoașterea istoriei Greciei o realizăm prin diverse întâlniri, prilejuite cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a Statului Grec – 25 martie 1821 și prin Ziua Demnității sau Ziua marelui NU. Dacă prima zi este ziua în care s-a declarat poporul grec ca stat liber, suveran și independent, 28 octombrie 1940 reprezintă ziua marelui Nu. În acea zi, la orele 3.00 dimineața, premierului de atunci al Greciei – Ioannis Metaxas – i s-a cerut ca, până la orele 5.00, să lase frontierele dechise, pentru ca trupele italiene să le întâlnească pe cele cele anglo-americane pe teritoriul Greciei. Metxas a spus NU, iar Grecia a fost eliberată abia în mai 1941. Aceste aniversări, la care participă și filo eleni, sunt o nouă posibilitate de cunoaștere a istoriei. De altfel, noi avem și o revistă –  EΛΠΙΣ (Elpis), care înseamnă Speranța – revistă unde sunt prezentate evenimente de istorie, cultură, tradiție, literatură și alte activități pe care le desfășurăm.

În ce mod ați putut implica membrii comunității în viața urbei romașcane?

Avem diverse activități cultural-artistice și am reușit să le completăm cu acele tradiții pe care le respectăm. Încă din 28 decembrie 1994, a luat ființă ansamblul Aretti, întâi cu formația de dansuri grecești, care a participat de atunci la toate festivalurile elenismului din țară și străinătate. Totuși, parcă nu era suficient să ne limităm doar la activitatea formației de dansuri, așa că am organizat o formație instrumental-vocală. Am reușit să avem în repertoriu de la cântece tradiționale ale poporului grec, la cele de muzică ușoară greacă, apoi românești, clasice și chiar de operă, solista fiind absolventă a Conservatorului din Cluj. Formația și-a făcut debutul pe 25 martie 2011, iar împreună cu cea de dansuri au participat la toate festivalurile elene din Galați, Ploiești, pregătindu-ne continuu pentru manifestările cultural-artistice de la nivel de țară, organizate sub patronajul Uniunii Elene din România.

Ce tradiții mai păstrează Comunitatea Elenă din Roman?

Am început, înainte de 2000, să facem, după Anul Nou, plăcinta lui Sfântul Vasile, așanumita Vasilopita. Mai ales din 2002, ne-a revenit o deosebită bucurie și, în același timp, o îndatorire să păstrăm tradiția privind tăierea plăcintei lui Sf. Vasile. La greci, această zi se sărbătorește în prima zi din anul nou, și face referire la legenda Sfâtului Vasile, Episcop de Cezareea. Legenda spune că, în trecerea trupelor din Italia spre Asia, sub conducerea împăratului Iulian Apostolatul, Episcopul de Cezareea – Sfântul Vasile cel Mare a ieșit cu alaiul să-l întâmpine pe împărat cu cinci pâini de orz. Împăratul s-a supărat și a zis: Cum îmi oferiți aceste pâini?! Astea sunt pentru cai. Dați-le două căruțe de fân. Atunci Sfântul Vasile a explicat: Noi v-am dat ce avem, iar voi ce aveți. Supărat, împăratul a anunțat că la întoarcere va dispărea orașul. Ca să-l îmbuneze, episcopul a cerut fiecărui cetățean să depună aurul pe care-l are la biserică, pentru a-l prezenta Împăratului. Războiul s-a terminat, iar împăratul a murit în luptă. Atunci, episcopul a făcut câte o pâine de orz și în fiecare a pus câte un obiect de aur, iar aurul rămas a fost păstrat de Biserică. De atunci, această pâine care s-a transformat în plăcintă. Ca o tradiție, pe 1 ianuarie, familia se întâlnește și sărbătorește noul an. Cine va câștiga acel ban din plăcintă înseamnă că va avea succes sau bunăstare. Noi, la comunitate, sărbătorim această tradiție în prima sâmbătă a lunii ianuarie. În anul 2002, canalul ET3 de la Salonic a transmis în direct acest ritual, la care au participat 2.753 de comunităţi din întreaga lume. În mod fericit, Comunitatea Elenă Roman a fost printre cele șapte comunităţi care au avut norocul de a găsi moneda de aur. Este o onoare pentru noi. Anul acesta, au fost prezenți la comunitate și tinerii de șa formația instrumental vocală și elevii clasei a IV-a de la Colegiul Național Roman Vodă, iar două fete au câștigat bănuțul de aur, bănuț care este de fapt o monedă euro.

Cât de strânsă mai este legătura grecilor din România cu meleagurile elene?

Din grecii care au venit în 1946-1947, unii s-au reîntors în Grecia acum șapte-10 ani. Cei care au rămas în țară fiind aă făcut-o și pentru că sunt în vîrstă sau deja și-au făcut o familie și o viață aici. Totuși, prin relațiile pe care le avem cu Grecia la nivel de Uniunea Elenă, avem și avantaje. În fiecare an se organizează tabere pentru copii, pe mai multe categorii de vârstă, și pentru cei de vârsta a III-a. Fiecare comunitate primește câteva locuri în aceste tabere unde totul, de la deplasare și până la masă, este inclus.

Care sunt proiectele pe care Comunitatea Elenă le are pentru anii următori?

Cu sprijinul Uniunii Elene,  sper să putem intra în posesia avizelor pentru construirea monumentului în memoria lui Iordache Olimpiotul, eroul grec care a murit în clopotnița Mănăstirii Secu, în luptă cu turcii. Monumentul ar trebui să fie amplasat pe aleea principală, la zece metri de clopotniță. Birocrația ne-a ținut până acum în loc, dar vom face tot ce este posibil să realizăm acest monument. De asemenea, și la dorința domnului primar Laurențiu Leoreanu vrem să ne înfrățim cu un oraș din Grecia. Așteptăm numărul doi de la revista Elpis, unde am scris despre viața lui Ion Ionescu de la Brad, în special despe exilul lui în Grecia. Aici, în zona Larissa, acesta a construit o biserică, a administrat 18 moșii și a mărit de zece ori a producția agricolă. A făcut o școală de pregătire agricolă, una de contabilitate agricolă și a reușit să administreze pădurile pentru a se face tăieri raționale. Cu ajutorul acestui articol de cercetare, având și alte materiale ale vremii, dorim să facem cunoscute aceste lucruri celor din Larissa, să oferim o nouă cale de comunicare și, în final, să semnăm actul de înfrățire între cele două localități.