Elena Udrea: M-ar onora să-i calc pe urme lui Traian Băsescu!

Deputatul Elena Udrea, cea care a obținut cel mai bun scor de la alegerile parlamentare dintre candidații PDL (sub sigla ARD), candidează acum pentru funcția de președinte a formațiunii aflată în Opoziție. Într-un interviu acordat News-Roman, fostul ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului vorbește despre trecutul glorios și prezentul decăzut al PDL. Elena Udrea spune că e fericită că primari ca Gheorghe Ștefan și Laurențiu Leoreanu îi stau alături. Este deranjată că refrenele Antenelor le-a auzit la megafoanele din PDL. Pentru Elena Udrea, Vasile Blaga nu există: dacă nu ar fi candidat, ar fi votat cu alternativa la actualul președinte. Dar, candidează și crede că este „cea mai în măsură să mă lupt cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu”. Despre candidatul Monica Macovei, Elena Udrea spune că s-au purtat discuții pentru un sprijin reciproc pentru turul doi la alegerile de pe 23 martie. „Dacă, prin absurd, nu voi câştiga aceste alegeri, voi rămâne în PDL.”, este ultimul cuvânt al deputatului de Neamț.

1. Ați decis să candidați pentru dumneavoastră, împotriva cuiva sau pentru PDL?

Categoric, pentru binele partidului. Am plecat cu ideea că sunt liderul de care are nevoie PDL pentru a se redresa, am viziunea necesară să-l transform într-un partid câştigător şi voinţa de a mă bate cu actuala putere, dar şi cu liderii săi.

Faptul că am intrat în cursă pentru binele partidului se vede deja – dacă nu ar fi fost această competiţie internă, cu siguranţă PDL nu ar fi primit atâta atenţie din partea mass media. Putem spune că, pe durata campaniei interne, am fost cel mai interesant partid pentru presă, dar şi pentru electorat.

2. În noiembrie-decembrie 2012 nu erați nici pe departe decisă, ce v-a determinat să vă depuneți candidatura?

Au existat câteva elemente majore care m-au convins să-mi depun candidatura. Pe de o parte, credinţa mea că partidul merge într-o direcţie greşită. Rezultatele de la parlamentare şi de la alegerile parţiale, opoziţia anemică la USL, dar mai ales lipsa de speranță – toate sunt argumente în acest sens. Or, eu cred că pot redresa situaţia, pot fi liderul care să ajute partidul să crească, și sunt extrem de onorată să îi am alături de mine în această cursă pentru președinția PDL pe partenerii și prietenii mei din Neamț, domnii primari Gheorghe Ștefan și Laurențiu Leoreanu.

3. Orice luptă internă înseamnă și folosirea unor arme albe… Aveți răni și, dacă da, în cât timp se vor vindeca? Dar dumnevoastră ați provocat răni?

Mă doare faptul că, în campania internă, s-au spus multe neadevăruri chiar de către unii colegi de-ai mei. După ce te-ai luptat atât timp cu Ponta, Voiculescu şi Antonescu, să auzi în propriul partid refrenele Antenelor doare. E un lucru rău şi arată incapacitatea unora de a înţelege ce se întâmplă în jurul lor. Cum să îi convingi pe oameni că ai făcut tot ce trebuia pentru ei, când chiar tu împrumuţi din discursul adversarilor?

Eu nu am încercat să provoc nimănui răni. Am spus, ce-i drept, şi adevăruri care dor. Am crezut în faptul că a face o radiografie reală a stării partidului este extrem de important în acest moment. Nu are rost să ne minţim pe noi. Probabil că acest lucru i-a usturat pe unii din conducerea partidului, care nu vor să-şi asume absolut nimic din eşecurile recente ale PDL.

4. Care considerați că a fost momentul de glorie al PDL și care a fost cheia acestui succes?

Au existat trei momente extrem de importante – toate legate de Traian Băsescu. În 2004, Partidul Democrat a dat, pentru prima dată în istoria sa, Preşedintele României şi a ajuns la guvernare nu ca un partid-balama, ci ca un membru cu drepturi egale. În 2007, Traian Băsescu a câştigat, cu sprijinul PD, referendumul de suspendare şi a dovedit că scoaterea partidului la guvernare a fost o mişcare foarte proastă a PNL. De altfel, cred în continuare că rezultatul alegerilor din 2008, când PDL a obţinut cel mai bun scor al său (33%), a fost un efect direct al capacităţii noastre de a face opoziţie.

În final, în 2009, Traian Băsescu şi PDL au câştigat prezidenţialele luptând împotriva tuturor – PSD şi PNL, dar mai ales a trusturilor media conduse de mogulii de presă. Atunci am rezistat eroic şi am câştigat o bătălie pe care nimeni nu o crederea posibilă.

5. Când PDL a renunțat să mai fie o putere? Sau nu a renunțat?

PDL nu a renunţat să mai fie la putere, au fost însă unii colegi care au crezut că le-ar fi lor mai bine ca partidul să treacă în opoziţie. Nu spun că s-au bucurat să vadă Guvernul Boc căzut sau ca partidul să obţină un scor nemulţumitor la locale, dar, cu siguranţă, au profitat de pe urma acestui lucru.

Eu cred că PDL trebuie să fie acum unit în jurul unei idei importante: să se întărească pentru a câştiga alegerile parlamentare din 2016. Sunt foarte mulţi oameni de valoare în acest partid şi, trăgând împreună, avem şanse să redevenim acel partid puternic din 2008 sau 2009.

6. Dacă ați fi fost simplu membru și nu candidat, cu cine ați fi votat la alegerile de pe 23 martie?

Am vorbit cu mai mulți colegi care împărtășesc ideile mele legate de nevoia de schimbare la vârful PDL și, dacă unul dintre aceștia ar fi intrat în competiție împotriva actualului președinte, probabil că eu nu eram în cursă acum. Nu mi-aș fi depus eu candidatura și aș fi votat alternativa la Vasile Blaga. Niciunul dintre cei trei candidați de astăzi nu este perfect, nici eu nu sunt perfectă, dar cred că sunt cel mai bun candidat, sunt cea care are soluția de creștere a partidului și de reîntoarcere a PDL la guvernare.

7. Care sunt principalele trei calități care vă recomandă?

Sunt un politician care nu se dă niciodată bătut. Timp de 8 ani de zile m-am bătut cu adversarii politici ai PDL. Sunt cea mai în măsură să mă lupt cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu.

Sunt un om de partid, care a muncit foarte mult cu adevărata noastră forţă – aleşii locali. Când eram ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, am lucrat cu ei pentru a îmbunătăţi infrastructura din comunităţile pe care le reprezintă. Spre deosebire de alţii, cred că ştiu aproape toate sediile de partid din această ţară.

Nu în ultimul rând, eu sunt încrezătoare în PDL. Cred în şansa sa de a fi cel mai important partid din România, de a fi vioara întâi din 2016, nu un partid-balama, care să asigure o majoritate parlamentară, aşa cum propune principalul meu contracandidat. Să crezi în şansa ta şi a partidului este, în acest moment, mai important ca niciodată.

8. Se spune că Monica Macovei este „iepurele” care aleargă tot pentru dumneavoastră. Așa este, cum comentați?Dumneaei are propriul grup de susţinători şi propria platformă. Cine o cunoaşte cât de cât pe Monica Macovei, ştie că nu ar accepta niciodată o asemenea postură.

Există, ce-i drept, asemănări şi puncte comune între moţiunile noastre. Vorbim despre reformarea partidului, despre o opoziţie mai virulentă, despre atragerea de oameni noi. Din această perspectivă, ne putem gândi la un sprijin reciproc pentru turul doi la alegerile de pe 23 martie.

9. Spuneați că lider ca Traian Băsescu nu va mai avea niciodată PDL, mizați pe sprijinul acestuia? Credeți că veți fi un lider mai bun decât Traian Băsescu?

Cu siguranţă, dreapta românească nu va mai avea o locomotivă electorală ca Traian Băsescu. Cineva care să se bată cu toţi adversarii deodată şi să mai şi câştige. Nu e de mirare că Traian Băsescu are încă cea mai mare cotă de popularitate dintre toţi liderii de centru-dreapta. Este un mare plus pentru noi şi cred că trebuie să continuăm în logica parteneriatului cu Preşedintele statului şi să susţinem proiectele de reformă începute de acesta.

În plan politic, aş fi extrem de bucuroasă să am o carieră similară cu Traian Băsescu. Este singurul politician neînvins din România şi m-ar onora să-i calc pe urme.

Cred că PDL are nevoie de o echipă de conducere puternică. De oameni care să-şi asume ca proiect recâştigarea încrederii românilor şi victoria la parlamentarele din 2016. Vreau să fiu liderul acestei echipe, dar cu siguranţă nu pot trage partidul singură după mine. De aceea, în timpul mandatului meu de preşedinte al PDL, voi pune bază în toţi colegii mei care vor binele partidului.

10. Ce reprezintă pentru dumneavoastră plecarea unor membri din PDL în ultima perioadă, adică acum, în perioada alegerilor interne?

E un semnal de slăbiciune pe care îl dăm atât în faţa adversarilor, cât şi al electoratului. Ba chiar şi în interior, la nivelul bazei partidului care vede că pleacă oameni din conducerea partidului, oameni impuşi de Vasile Blaga, se naşte senzaţia că PDL nu are un drum înainte, că totul este pierdut. De aceea, spun că, dacă am continua cu actuala conducere, am putea vorbi despre o demotivare foarte periculoasă.

11. Dacă nu trageți lozul câștigător, ce urmează, ce veți face? Se spune că, după alegerile interne, și alți membri PDL vor renunța, credeți, îi susțineți în decizie?

Sunt convinsă că voi câştiga competiţia internă din PDL. Sunt liderul de care are nevoie partidul şi am strategia potrivită pentru a-l aduce din nou la guvernare. Sunt convinsă că oameni vor alege schimbarea şi candidatul care le propune un PDL puternic, pe picioarele sale, nu un partid-balama, o anexă a PNL sau PSD.

Dacă, prin absurd, nu voi câştiga aceste alegeri, voi rămâne în PDL. Dacă aş rămâne ultimul membru al partidului, m-aş apuca să-l reconstruiesc singură. De aceea, indiferent ce s-ar întâmpla la Convenţia din 23 martie, trebuie să rămânem uniţi şi să ne luptăm, din orice postură am fi şi orice funcţie am avea, ca PDL să se întărească şi să-şi atingă obiectivele. Să fie clar: nu există scuze pentru trădare.