”Meseria de bibliotecar nu e spectaculoasă, dar duce mai departe cuvântul”

– Ce înseamnă biblioteca pentru dvs.?

– Dacă ar fi să citez din Legea bibliotecilor (da, avem o lege!), biblioteca are importanță strategică. Pentru mine, biblioteca este a doua casă, o instituție de cultură cu multiple valențe, un loc al desăvârșirii personalității unui individ. Un om informat este un om puternic, iar informația corectă o găsește la bibliotecă. Meseria de bibliotecar nu este una spectaculoasă. Bibliotecarii n-au descoperit margini de galaxii, n-au lansat teorii senzaționale, dar au făcut, secole de-a rândul, un lucru de migală: au păstrat memoria scrisă, au ferit-o de ignoranță și au dus mai departe cuvântul. Biblioteca, bibliotecarul, trebuie să fie liantul între cititor și carte. Îmi place să cred că, pentru comunitate, biblioteca reprezintă centrul de convergență al culturii, al cunoașterii. În epoca informației și a comunicării, biblioteca, instituție prin tradiție conservatoare, este supusă unei presiuni sociale și culturale intense. Rolul său tradițional nu a dispărut, ci a fost extins, prin servicii moderne. A devenit un important centru de informare, cercetare, documentare, care pune la dispoziția utilizatorilor săi, fără diferențiere, cunoștințe și informații din toate domeniile.

– Cine mai trece pragul bibliotecii din Roman?

– După cum arată statisticile anului trecut, cei mai numeroși sunt, de obicei, elevii și studenții, apoi urmează cei cu profesii intelectuale, pensionari, muncitori, șomeri și alte categorii.

– Ce cărți se împrumută în vremurile acestea?

– În anul 2012, interesul utilizatorilor noștri s-a îndreptat spre beletristică. Totuși, a crescut interesul și pentru alte domenii: generalități, istorie, biografii, geografie, lingvistică, științele naturii, medicină, filosofie, științe teoretice, învățământ, educație, drept, asistență socială, artă, religie, ecomonie, științe sociale sau etnografie.

– Cum vă descurcați în noul spațiu, din Smirodava?

– Anul 2012 a însemnat și începerea restaurării sediului bibliotecii, care, în ciuda prestanței arhitecturale indiscutabile, se afla într-un stadiu avansat de degradare și avea risc seismic ridicat. La începutul anului trecut, în două luni, fondul de carte a fost ambalat, mutat și reașezat în sediul provizoriu pus la dispoziție de primărie, fostul sediu al Poliției Locale. Deși spațiul nu e foarte generos, serviciile de bibliotecă funcționează după toate regulile biblioteconomice.

– Își mai fac oamenii timp pentru a citi o carte din scoarță-n scoarță sau preferă informațiile minimale – recenziile de pe Internet?

– Există o sferă a cunoașterii la care nu putem accede decât prin cărți. Poate că așa a apărut ideea de carte: neputând cunoaște lumea în ansamblul ei, era necesar un procedeu prin care această cunoaștere să devină posibilă. De-a lungul secolelor, cartea a fost cioplită în piatră, scrisă pe papirus și pergament. Uneori a căzut pradă jafurilor, alteori a fost arsă, iar o vreme a trăit ferecată în lacăte. Tiranii au urât-o și s-au temut de ea, cei dornici de libertate au iubit-o și au folosit-o ca pe o armă împotriva nedreptății. Cartea – purtătoare de mitologii camuflate, cum spunea Mircea Eliade – privește cu încredere în viitor. Fără a minimaliza importanța celorlalte mijloace de comunicare, în educarea unui om, lectura este Regina. Sau, cum spunea Borges, biblioteca există ab aeterno.

– Care este comoara bibliotecii?

– În colecțiile noastre se află peste 160.000 de mii de volume, cărți, periodice, documente audio-vizuale etc. Avem colecții felurite – Biblioteca pentru toți, Romanul de dragoste, Aventura, Enigma, Chic, Lyceum, Patrimoniu, Cartea de pe noptieră, etc.

– Cum vă descurcați cu banii pentru împrospătarea fondului de carte?

– Dezvoltarea colecțiilor presupune achiziții, prin cumpărare sau donație, dar și prin eliminări ale publicațiilor nefolositoare. Desele schimbări ale programelor școlare au făcut ca în colecțiile actuale să se afle numeroase cărți care nu se mai află în sfera de interes, care nu mai conțin informații de actualitate. Pe de altă parte, frecvența de împrumut foarte mare a condus la o uzură fizică avansată a acestora – cum s-a întâmplat cu ”Enigma Otiliei” a lui Călinescu, cu ”Maitrey” a lui Eliade, cu ”Moromeții” lui Marin Preda sau ”Pădurea Spânzuraților” a lui Rebreanu. Multe cărți s-au deteriorat din cauza spațiilor de depozitare improprii. Achiziția de carte rămâne totuși complicată, având în vedere explozia  editorială și creșterea exponențială a prețurilor cărților.

– Mai există oameni care donează cărți bibliotecii?

– Mare parte din ce avem astăzi în rafturi se datorează generozității unor donatori. Ca o expresie a înaltei noastre considerații, le oferim Diploma Donator Libris. Le mulțumesc și pe această cale tuturor – persoane fizice (profesori, medici, ingineri, preoți, arhitecți, elevi, muncitori, etc.) sau instituții (Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Editura Mușatinia, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Petru-Vodă, Fundația Europeană Titulescu, Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Editura Crigarux, Biblioteca  județeană Neamț etc.).

– Ce doriți să vă aducă viitorul, fie că vorbim de un an sau de mai mulți?

– Aș vrea ca, odată cu renovarea și modernizarea sediului principal al Bibliotecii, să putem oferi servicii noi, pe lângă cele tradiționale, să facem din bibliotecă un labirint al cunoașterii. Ca în orice labirint, ai nevoie de un fir al Ariadnei ca să nu te pierzi. Cu alte cuvinte, ai nevoie de bibliotecar.  În spatele a ce se vede când intrați într-o bibliotecă – cărți frumos așezate în rafturi – se află o adevărată uzină. Este munca noastră, a bibliotecarilor.

* În urmă cu aproape 80 de ani, ilustrul bibliotecar indian Shiyali Ramamrita Ranganathan a elaborat celebrele cinci legi ale biblioteconomiei, și astăzi de mare actualitate:

– Cărțile există pentru a fi folosite.

– Fiecare cititor are cartea lui.

– Fiecare carte își are cititorul ei.

– Economisiți timpul cititorului.

– Biblioteca este un organism în continuă creștere.

* ”În ziua de naștere a lui Shakespeare, comunitatea internațională a hotărât să sărbătorească o necesară Zi a cărții și, tot atunci, specialiștii români au declarat Ziua națională a Bibliotecarului pe 23 aprilie.

* ”În fiecare an, de Ziua Bibliotecarului, premiem pe cel mai mic utilizator și pe cel mai în vârstă utilizator al serviciilor bibliotecii”.