Romanul și dezvoltarea sa ecletică

Cine a avut nevoie, vreodată, de o hârtie de la Direcția de Urbanism a Primăriei Roman a primit-o cu o ștampilă și o semnătură – Ana Maria Alexe, care numără nu mai puțin de 22 de ani în funcția de arhitect șef al muncipiului Roman și avize/ autorizații câte fire de paie sunt în curtea unui gospodar. De mic copil a avut ocazia să parcurgă țara în lung și-n lat. S-a născut în județul Cluj, a absolvit Liceul de arte plastice din Brașov, după care Institutul de Arhitectură «Ion Mincu» din București. Chiar dacă lucrează la Primăria Roman din 1983, iar din 1990 ocupă funcția de arhitect șef, s-a specializat continuu, pentru că ”lumea este în continuă schimbare, la fel și viziunile, dar și soluțiile tehnice”. ”Am urmat o serie de cursuri de perfecționare în domeniul urbanismului, atât în țară, cât și în străinătate (IHS Rotterdam), dar și în domenii conexe (evaluare imobiliară, expertizare, housing, reabilitare termică, etc.)”, spune, pe scurt sau pe repede înainte, arhitectul șef.

– Cum vedeți dezvoltarea Romanului de după Revoluție? Care sunt principalele diferențe între cele două perioade?

– Diferența principală este cea dintre planificare și liber arbitru, general valabilă pentru întreaga țară. După o perioadă de excesiv control și standardizare a construcțiilor, în anii ’90, beneficiarii, proiectanții și constructorii și-au dat frâu liber imaginației, cu atât mai mult cu cât Legea sistematizării  – abrogată în 1989 – a fost înlocuită doar în august 1991 cu Legea 50 – privind autorizarea executării construcțiilor și de-abia în 2001 cu Legea 350 a urbanismului. Mai mult, circulația liberă a persoanelor și a informațiilor, posibilitatea accesării unor „modele” vestice în domeniu  și a unor noi materiale și tehnologii au lărgit sfera de acțiune, astfel încât cred că se poate vorbi de o perioadă de dezvoltare „eclectică” (n.r. – care alege părțile cele mai convenabile) a Romanului de după revoluție și care nu se întrevede a se sfârși prea curând.

– Din 2010 avem un PUG. Cât de importantă este respectarea acestuia pentru o dezvoltare urbanistică, să-i spunem, coerentă?

– Foarte importantă, deoarece are atât caracter director, cât și de reglementare. Reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare.

– Din punct de vedere al esteticii, care sunt punctele slabe/ forte ale municipiului?

– E o chestiune de gust. Până la urmă, fiecare poate aprecia frumosul după criteriile proprii, care sunt multiple și diferite. Aș reformula întrebarea, care ar putea suna așa: «Care sunt punctele forte ale Romanului, raportat la altele din regiune, din punct de vedere urbanistic-arhitectural?» Atunci aș spune că, fiind la intersecția drumurilor comerciale nord-sud și est-vest, orașul s-a dezvoltat pe o tramă stradală radial-inelară riguroasă, pe care am încercat s-o perpetuăm și în extinderile intravilanului. Așezarea pe terasele succesive ale zonei de confluență Moldova-Siret a dictat zonarea funcțională: pe terasa superioară spațiul economic industrial, urmat de centrul de interes social, apoi de zona de locuințe și, pe ultima terasă, activități legate de agricultură.

– Avem foarte multe construcții deosebite ca stil arhitectonic. Există un interes pentru păstrarea acestora, atât din partea persoanele private, cât și a conducerii municipiului?

– Prin noul PUG s-au aprobat pentru cele 11 zone ale orașului – cuprinzând case monument sau cu valoare ambientală – reguli speciale de construire, astfel încât, indiferent de forma de proprietate, intervențiile să se facă numai cu avizul Direcției pentru Cultură (acolo unde este vorba de monumente) și al Comisiei tehnice de Urbanism (care va analiza conformitatea proiectelor cu condițiile impuse).

În plus, am identificat două ansambluri de locuințe cu valoare arhitectural-ambientală, în interiorul cărora există imobile pe care le-am propus pentru clasificare ca monumente de arhitectură – Cartierul Griviței și Cartierul Spiru Haret, pentru care, de asemenea, sunt reglementări specifice privind regimul de înălțime admis, indicii de ocupare teren, culori și materiale folosite, etc. Și Pietonalul Ștefan cel Mare este considerat, chiar dacă pe mulți îi uimește, ansamblu valoros pentru imaginea Romanului.

Referitor la interesul manifestat de persoanele private, trebuie să recunoaștem că acesta este direct proporțional cu puterea financiară a fiecăruia…

– Ce soluții vedeți pentru revitalizarea centrului istoric?

– Deja se simte în zonă o creștere a valorii terenurilor și asta datorită amenajării spațiului public. În plus, este în lucru un Plan Urbanistic Zonal, care va stabili condițiile în care se va putea construit, plan care, odată avizat de Ministerul Culturii și aprobat de Consiliul local, va deveni lege pentru toți deținătorii de imobile din zonă. Prin PUZ s-a propus mobilarea zonei în stilul tradițional al unei străzi comerciale centrale, cu mici boutiq-uri, cafenele, bijuterii, cofetării, terase, birouri și sedii de firme, care vor atrage consumatorii și utilizatorii pe întreaga durată a zilei, toată săptămâna, astfel ca, alături de locuințele existente, peisajul stradal să fie animat continuu.

– A scăpat Romanul de construcțiile metalice tip garaje și chioșcuri?

– Offf… Asta mă doare cel mai tare. N-am scăpat încă și nu știu când se va produce minunea asta, deși eforturi se fac. Presiunea este foarte mare, iar decizia este, până la urmă, a Consiliului local.

– Care sunt posibilitățile de extindere pentru Roman?

– Datorită geografiei teritoriului, delimitat de cele două râuri și granițele cu localitățile vecine, singura direcție de extindere este axa DJ 207A – drumul spre Luțca – Sagna, unde se vor putea edifica și locuințe, și spații pentru comerț, depozitare, mică producție, etc., bineînțeles, după elaborare și aprobare PUZ.

– Mai are Romanul o zestre de lăsat viitoarelor generații?

– Există un potențial pentru dezvoltarea proiectelor imobiliare sau ce ar fi mai potrivit acum pentru Roman?- Terenuri mai sunt, în special în zonele propuse pentru includere în intravilan. Ce obiective se vor realiza ne va spune viitorul, pulsul pieței, cererea pe un anumit segment. Oricum, concretizarea noilor investiții se va face numai după aprobarea unor planuri zonale care să reglementeze în ce mod noile obiective se încadrează și relaționează cu cadrul natural și construit preexistent.

– Proiecte imobiliare nu înseamnă numai blocuri noi, deși este necesar și acest segment. Există cerere și pentru locuințe individuale, și pentru spații de birouri, și pentru comerț, numai că acestea din urmă se doresc neapărat „la vad”, dacă se poate chiar foarte central, ceea ce nu mai avem!!!

Ar trebui să încercăm revitalizarea centrelor de cartier, oamenii au nevoie să găsească servicii adecvate nu numai la supermarketuri, ci și mai aproape de casă. În plus, reconversia platformelor industriale abandonate oferă posibilități de investiții imobiliare serioase, ținând cont că suprafața acestora este aproape jumătate din cea totală a intravilanului. La fază de proiect avem un demers de acest tip, pe terenul fostului șantier 2. Aștept să văd dacă se va materializa.

– Reabilitarea termică rămâne un subiect de actualitate. Care sunt soluțiile pentru viitor?

– Pe această problematică se țin, de ani buni, seminarii și conferințe în toată lumea și toate soluțiile găsite par a fi viabile. În Roman sunt implementate proiecte cu surse neconvenționale de energie – la Liceul Sportiv, Sala Polivalentă, la Spital – și funcționează. Pentru panouri solare sunt interesați câțiva proprietari de locuințe, însă îi sperie costurile. Cu eolienele e mai greu, investiția e consistentă. Nu știu pe nimeni care să fi studiat raportul cost-beneficiu în această zonă. Văzând, însă, economia de gaze la apartamentele izolate termic, unii romașcani s-au apucat să izoleze și zidurile de cărămidă de 50 cm. Doar așa, că-i la modă! În concluzie, necazul este că nu se apelează la specialiști (auditori energetici) care să studieze punctual clădirile și care să propună soluțiile optime pentru reabilitare. Ce s-a făcut la cele mai multe blocuri nu e decât o izolare parțială a fațadelor, cu efect local și temporar. În timp se va dovedi că astea nu se cheamă reabilitare.

– Pe ce ar trebui să se axeze investitorii dacă vor să deschidă o afacere în Roman? Spre ce domenii le recomandați să se îndrepte?

– Din punctul de vedere al administrației locale, cred că sunt necesare investițiile care pot folosi eficient forța de muncă excedentară – avem prea mulți șomeri, spațiile construite existente care se pot adapta cu ușurință oricăror funcțiuni – economisim astfel terenuri ce pot fi utilizate pentru agricultură și terenurile în scop agricol – prețurile produselor ar fi mai mici.

Se observă însă că au succes cei ce investesc în industria ușoară (confecții, tricotaje), în produse alimentare (pâine, patiserie, carmangerie) și în alimentație publică (nu am știință de cârciumi care să fi dat faliment). Și, deși orașul are tradiție de „târg”, nu se întrevăd încă investiții substanțiale în spații mari pentru depozitare sau comerț en gross.

 Sursa: Mesagerul de Neamt